Prepararea în siguranță și ventilația

Pericolul principal: praful

Principalul pericol pe termen lung în lucrul cu glazurile este praful, mai ales pulberea respirabilă de silice cristalină: particule de cuarț sau de cristobalit (forme cristaline ale silicei) destul de mici încât să ajungă adânc în plămâni. Silicea cristalină poate reprezenta aproximativ 10–60 % din masa uscată a unei glazuri, iar majoritatea argilelor (cu excepția caolinului) și mulți feldspați conțin și ei cuarț fin. Health and Safety Executive (HSE) din Regatul Unit spune că acest praf „este foarte fin și invizibil la lumină normală”, așa că o încăpere care pare curată nu dovedește că și aerul este curat.

Inspirat timp îndelungat, acest praf poate provoca silicoză, o boală pulmonară pe care HSE o descrie ca „gravă și ireversibilă” și care poate „provoca invaliditate permanentă și deces prematur”. Poate provoca și BPOC (bronhopneumopatia obstructivă cronică: bronșită de lungă durată și emfizem), pe care fumatul o agravează. IARC, agenția pentru cancer a Organizației Mondiale a Sănătății, încadrează silicea cristalină inhalată în grupa 1, „cancerigen pentru om”.

Silicea nu se transformă în vapori în cuptor, iar o glazură umedă nu prezintă un pericol la inhalare decât dacă este pulverizată: ceața de pulverizare conține silice și se usucă în praf (vezi Pulverizarea, mai jos). Trebuie să aveți grijă atunci când materialul este uscat: când deschideți sacii, când cântăriți, când amestecați pulberea în apă și când curățați picăturile, ceața de pulverizare depusă (overspray) și resturile de glazură după ce s-au uscat și au redevenit praf.

Valori-limită de expunere

Reglementările pentru locurile de muncă stabilesc o valoare-limită de expunere profesională: cea mai mare cantitate de silice pe care are voie să o inspire un lucrător, ca medie pe o zi de lucru de 8 ore, în miligrame (mg) sau micrograme (µg, miimi de miligram) pe metru cub de aer.

Valori-limită la locul de muncă pentru pulberea respirabilă de silice cristalină (medie pe 8 ore)
Regiune	Valoare-limită	Observații
Statele Unite	0,05 mg/m³ (50 µg/m³)	Valoarea-limită a OSHA. Angajatorii trebuie să înceapă să ia măsuri de la 25 µg/m³, „nivelul de acțiune”.
Regatul Unit	0,1 mg/m³	Expunerea trebuie, în plus, menținută „atât de scăzută cât este practic rezonabil”.
Uniunea Europeană	0,1 mg/m³	Valoare-limită obligatorie (Directiva (UE) 2017/2398). Unele state membre stabilesc valori mai mici.
Australia	0,05 mg/m³	Din iulie 2020. În iunie 2026, majoritatea miniștrilor nu au susținut o reducere la 0,025.
Noua Zeelandă	0,025 mg/m³	Din 2023. Standardele WorkSafe sunt orientative, nu valori-limită legale.

Unele pagini indică 0,025 mg/m³ pentru Australia, dar valoarea-limită oficială este tot 0,05. Oricum, sfatul este același: reduceți praful cât de mult puteți.

Mai multe state membre ale UE stabilesc valori-limită mai mici decât cea a UE. Valoarea-limită din țara în care locuiți, actul normativ care o stabilește și organismul național pentru securitate și sănătate în muncă:

Valoarea-limită în

Nu am putut confirma valoarea-limită națională în România. Valoarea-limită obligatorie a UE, de 0,1 mg/m³, se aplică în fiecare stat membru.

Organismul național pentru securitate și sănătate în muncă: Inspecția Muncii.

Data verificării: inspectiamuncii.ro.

Acestea sunt valori-limită pentru locurile de muncă. Ele îi obligă pe angajatori, așa că nimeni nu inspectează un ceramist care lucrează singur acasă, deși atelierele comunitare și școlile cu personal angajat intră de obicei sub incidența lor (verificați reglementările locale). Praful este același acasă, iar valorile-limită arată amploarea pericolului: între 25 și 100 de milionimi de gram în fiecare metru cub de aer, ca medie pe o zi.

Aproape nimeni nu a măsurat praful din atelierele de amatori, așa că vă sugerăm să tratați orice lucru cu pulberi uscate ca pe unul care face praf.

Obiceiurile care contează cel mai mult

Cea mai mare parte a protecției vine din obiceiuri, nu din echipament. Sfaturile HSE pentru atelierele de ceramică încep cu evitarea pulberilor și abia apoi trec, pe rând, la celelalte măsuri.

Evitați pulberile când puteți

Cumpărați glazură umedă gata preparată când se potrivește cu lucrările dumneavoastră. Prima sugestie a HSE este „Cumpărați glazura gata de utilizare, când este posibil”, sau sub formă de granule ori de suspensie.
Alegeți rețete mai sigure. HSE sugerează „glazuri care conțin mai puțină silice cristalină”. Digitalfire sugerează o frită (sticlă fabricată industrial și măcinată în pulbere, care se dizolvă mult mai puțin decât materiile prime nefritate) în locul carbonatului de bariu nefritat și un pigment ceramic (o culoare ceramică fabricată industrial) în locul cantităților mari de mangan, cobalt sau nichel pentru negru.

Când folosiți totuși pulberi

Scoateți pulberea cu grijă. HSE spune să „turnați/scoateți ușor din saci” și să evitați recipientele mari și adânci, ca praful să cadă de la o înălțime mai mică.
Țineți capacele puse ori de câte ori un recipient nu este folosit, inclusiv între cântar și găleată.
Lucrați ferit de curenți de aer. Cântăriți departe de uși, ferestre și locuri de trecere și nu lăsați alte persoane în încăpere.
Adăugați pulberea în apă. Vă sugerăm să puneți mai întâi apa în găleată și să adăugați pulberea ușor, în loc să turnați apă peste o grămadă uscată. Aceasta este o practică obișnuită, nu o regulă din surse.
Amestecați cu o paletă, nu cu mâinile, și purtați mănuși.
Păstrați totul umed. Curățați materialul umed vărsat „ca să nu se usuce” și păstrați resturile umede în recipiente închise etanș.
Atenție la saci. Sacii au praf și pe exterior. Rulați ușor sacii goi și puneți-i într-o pungă înainte de a-i arunca.
Depozitați pulberile acoperite, ridicate de pe podea și departe de locurile pe unde trec oamenii.

O ordine de preferință rezonabilă

Cumpărați glazură umedă gata preparată și renunțați la pulberi.
Preparați din pulbere sub o hotă ventilată sau afară, pe vreme fără vânt, departe de alte persoane; în ambele cazuri, purtați o mască de protecție respiratorie.
În interior, fără hotă: mască de protecție respiratorie, scoaterea atentă a pulberii, capacele puse și curățare umedă imediată.

Această ordine este sugestia noastră, pornind de la principiul HSE de a evita în primul rând pulberile. Pentru cântărire și amestecare pas cu pas, vedeți ghidul Cum se prepară o glazură.

Măști de protecție respiratorie

O mască de protecție respiratorie este o mască certificată să filtreze particulele fine din aerul pe care îl respirați. Funcționează doar când se etanșează pe față și susține obiceiurile bune, nu le înlocuiește.

Clase pe regiuni

Clase de măști pentru particule pe regiuni (echivalențe aproximative pentru praful de glazură)
Regiune	Clasa obișnuită	Clasa superioară	Ce să căutați
Statele Unite	N95	P100	Aprobare NIOSH pe mască sau pe ambalajul ei
Regatul Unit și UE	FFP2	FFP3	EN 149 pe măștile de unică folosință; EN 140 pe semimăști, cu filtre EN 143 P2 sau P3
Australia și Noua Zeelandă	P2	P3	AS/NZS 1716

Clasa superioară filtrează o parte mai mare din particulele fine. Sursele nu sunt de acord asupra a ce filtrează un P3 australian (cel puțin 99 % sau cel puțin 99,95 %), așa că cumpărați clasa certificată vândută în regiunea dumneavoastră. O semimască reutilizabilă (care acoperă nasul și gura, cu filtre înlocuibile) cu filtre P100 (P3 în afara SUA) este o alegere frecventă în ateliere.

Potrivirea și etanșarea

O mască care are scurgeri lasă praful să intre pe la margini, indiferent de clasa ei. HSE avertizează că barba și barba de câteva zile „fac imposibilă o bună etanșare”.

Bărbieriți-vă cu puțin timp înainte să lucrați. Recomandările diferă în ceea ce privește cât de recentă trebuie să fie bărbierirea. Un producător din Regatul Unit, citând HSE, spune să vă bărbieriți în cele 8 ore dinaintea începerii lucrului. Standardul australian și neozeelandez pentru testul de etanșeitate cere bărbierirea înainte de un test de etanșeitate, „de preferat în decurs de 12 ore”. Bărbierirea cu puțin timp înainte să lucrați le îndeplinește pe amândouă.
Dacă purtați barbă, un aparat filtrant cu ventilare asistată cu potrivire largă (PAPR: o glugă sau o cască cu un ventilator care furnizează aer filtrat) nu are nevoie de etanșare pe față.
Alegeți mărimea potrivită. Potrivirea slabă este o cauză importantă a scurgerilor. Locurile de muncă folosesc un test de etanșeitate (fit test), o verificare că o anumită mască se etanșează pe o anumită față. Acasă vă sugerăm să urmați instrucțiunile producătorului pentru verificarea etanșării de fiecare dată când o puneți.

După părerea noastră, potrivirea contează mai mult decât clasa: o N95, FFP2 sau P2 bine potrivită va funcționa de obicei mai bine decât o P100 largă.

Când să o purtați

HSE spune că o mască „nu este de obicei necesară” când cântărirea și amestecarea se fac într-o incintă ventilată, dar „poate fi necesară pentru întreținere și curățare”. Majoritatea atelierelor de acasă nu au incintă, așa că vă sugerăm să purtați una (N95, FFP2 sau P2 cel puțin; P100, FFP3 sau P3 este mai bine) ori de câte ori:

deschideți saci sau turnați pulbere;
cântăriți pulberi și le amestecați în apă;
răzuiți, șlefuiți sau măcinați glazură uscată sau biscuit;
faceți orice curățenie uscată sau goliți un aspirator;
pulverizați glazură (într-o cabină: vedeți mai jos).

Ce nu este o mască de protecție respiratorie

Măștile chirurgicale, măștile din material textil și măștile pentru „praf supărător” fără marcaj NIOSH, EN 149 sau AS/NZS 1716. Nu ne-am baza pe ele pentru praful de glazură.
O mască împotriva prafului „nu vă va proteja împotriva gazelor, vaporilor” (OSHA), așa că nu face nimic împotriva fumului din cuptor.
Îngrijiți-o pe a dumneavoastră: OSHA notează că o mască murdară sau folosită greșit „poate deveni un pericol”. Păstrați-o curată, departe de hainele de lucru prăfuite.

Curățenia, hainele și mâinile

Praful care se depune pe podea, pe mesele de lucru și pe haine se ridică din nou în aer de fiecare dată când este stârnit. După manipularea atentă, curățarea umedă este cel mai util obicei pe care îl puteți avea.

Curățați umed

Spălați cu mopul și ștergeți cu cârpa udă. Universitatea din Utah recomandă ștergerea zilnică a podelelor și a suprafețelor de lucru cu mopul umed, iar HSE cere locurilor de muncă să spele totul la sfârșitul fiecărei zile. Acasă, vă sugerăm să ștergeți cu cârpa și cu mopul după fiecare sesiune de preparare.
Nu măturați niciodată uscat, nu periați uscat și nu folosiți aer comprimat. OSHA le interzice acolo unde cresc expunerea, iar HSE spune să nu periați și să nu suflați niciodată praful de pe piele sau de pe haine.
Aspirați numai cu un aparat construit pentru praf fin periculos: HEPA în SUA (un filtru care reține cel puțin 99,97 % din particulele cu diametrul de 0,3 µm) sau cel puțin clasa de praf M în Regatul Unit și în UE. În alte părți, căutați o clasificare echivalentă. Aspiratoarele obișnuite de atelier și cele de uz casnic nu sunt clasificate astfel și nu le-am folosi, deoarece praful fin poate trece prin ele și poate ieși prin evacuarea aerului. Purtați masca de protecție respiratorie când goliți aspiratorul.

Haine, mâncare și mâini

Purtați haine numai pentru atelier, dintr-o țesătură deasă care nu reține praful, și spălați-le des (Universitatea din Utah sugerează o dată pe săptămână), separat de celelalte rufe. HSE notează că hainele prăfuite continuă să vă expună și după terminarea lucrului, așa că vă sugerăm să vă schimbați înainte de a intra în restul casei.
Nu mâncați, nu beți și nu fumați în atelier. Cum spune Digitalfire, „carbonatul de bariu nu ar trebui confundat cu zahărul de masă atunci când se prepară cafeaua”. Etichetați fiecare recipient.
Spălați-vă pe mâini înainte de a mânca, a bea, a fuma sau a merge la toaletă și curățați-vă sub unghii. Folosiți apă caldă și săpun blând, nu un produs de curățare abraziv.

Pentru a ține praful și materiile prime departe de copii și de animalele de companie, vedeți ghidul Nu vă otrăviți familia.

Aspirația locală și pulverizarea

Aspirația locală

Aspirația locală (captarea la sursă, LEV) reține praful acolo unde se produce: o hotă sau o incintă deasupra locului de lucru, cu un ventilator care trage aerul departe de fața dumneavoastră și îl scoate din clădire. Cântărirea produce cea mai mare parte a prafului, așa că HSE descrie un post de cântărire închis, cu o mică deschidere în față, iar Digitalfire o hotă cu fante deasupra cântarului. Dacă aveți un astfel de sistem, se aplică sfaturile HSE pentru locurile de muncă:

țineți-l departe de uși, ferestre și locuri de trecere, pentru că curenții de aer îl fac ineficient;
lăsați să intre aer de compensare curat (aer proaspăt care înlocuiește aerul scos de ventilator, printr-un spațiu sub ușă, o fereastră sau o gură de admisie);
evacuați aerul afară, departe de uși, ferestre și prize de aer;
verificați că este pornit și funcționează înainte de a începe.

Nicio sursă nu dă valori ale debitului de aer pentru o hotă de amator. Fără hotă, bazați-vă pe manipularea atentă, pe masca de protecție respiratorie și pe curățarea umedă.

Pulverizarea

HSE avertizează că pulverizarea „poate produce o ceață care conține RCS” (pulberea respirabilă de silice cristalină) și că „ceața de glazură se usucă repede și se transformă în praf”. Toate sursele găsite de noi spun să pulverizați numai într-o cabină ventilată.

HSE cere o incintă cu aspirație și, „acolo unde este posibil, o cabină cu perdea de apă”, care reține în apă ceața de pulverizare (overspray).
Folosiți un platou rotativ în cabină, purtați mănuși de nitril și mască de protecție respiratorie și curățați cabina și filtrul ei înainte ca ceața de pulverizare depusă să se usuce.
Desprăfuirea biscuitului cu pensula înainte de glazurare produce și ea praf; vă sugerăm în schimb un burete umed.

Dacă nu aveți o cabină cu aspirație, nu pulverizați. Aplicați în schimb glazura cu pensula sau prin imersie: HSE numește pensularea și imersia printre modurile de a produce mai puțină silice în aer.

Aerisirea cuptorului

Ce degajă o ardere

Orice ardere degajă gaze și vapori, chiar și când în cuptor este numai argilă. Se eliberează apă și dioxid de carbon, împreună cu „puțin monoxid de carbon” din arderea materiilor organice, iar Dave Finkelnburg, într-un articol din Ceramics Monthly, numește riscul legat de monoxidul de carbon „cel mai imediat pericol”. Monoxidul de carbon (CO) este un gaz care privează corpul de oxigen și provoacă oboseală, dureri de cap și amețeală. Sulful din argilele ball clay și din pastele de gresie dă arderilor biscuit mirosul de ouă stricate, iar vaporii de sulf ard ochii, nasul și plămânii.

Materiile prime pentru glazuri adaugă și altele. Unii oxizi metalici formează fum metalic, „în special cupru, zinc, mangan”, care poate provoca febra de fum metalic, o boală cu frisoane și febră. Plumbul „se vaporizează la temperaturi mai joase”, iar spatul fluor, criolitul și lepidolitul degajă compuși ai fluorului. Nimeni nu a publicat măsurători făcute la cuptoare de amatori, așa că vă sugerăm să aerisiți cuptorul la fiecare ardere.

Sistemele de evacuare prin partea de jos

Un sistem de evacuare prin partea de jos este o mică unitate cu ventilator montată pe cuptor. Trage puțin aer din camera de ardere, îl diluează cu aerul din încăpere și îl conduce afară printr-o tubulatură, captând gazele înainte să ajungă în încăpere. Producătorul de cuptoare Skutt spune că toți producătorii de cuptoare recomandă un astfel de sistem.

Are nevoie de aer de compensare. EnviroVent 2 de la Skutt evacuează afară 140 de picioare cubice (aproximativ 4 m³) de aer pe minut, iar tot atâta aer trebuie să intre înapoi.
Elimină „numai gazele periculoase, nu și căldura” (Skutt) și ar trebui să funcționeze independent de încălzirea și climatizarea clădirii.
Conduceți tubulatura afară, departe de ferestre, uși și prize de aer. Finkelnburg recomandă un ventilator tip melc (centrifugal), nu un ventilator cu elice.
Unele reglementări locale cer un sistem de evacuare pentru cuptor, așa că verificați-le pe cele de la dumneavoastră.

O hotă de evacuare (un capac larg suspendat deasupra cuptorului) este alternativa. Aspiră gazele care scapă din cuptor, împreună cu mult aer din încăpere, dar nu trage nimic din interiorul cuptorului și are și ea nevoie de aer de compensare.

Unde să puneți cuptorul

Vă sugerăm un garaj, o magazie sau o încăpere rezervată cuptorului, nu un spațiu de locuit, și una pe care o puteți închide ca să nu intre copiii și animalele de companie, cum recomandă Skutt.
Distanțele de siguranță. Sursele diferă: Skutt indică cel puțin 18 țoli (46 cm) față de orice perete sau de orice material combustibil (orice poate arde), în timp ce CIRMA, o companie de asigurări din Connecticut, sugerează 3 picioare (0,9 m) față de orice material combustibil. Urmați manualul cuptorului dumneavoastră; dacă nu aveți unul, păstrați 18 țoli față de pereți și 3 picioare față de orice poate arde.
Pardoseala. Folosiți o pardoseală necombustibilă, de exemplu din beton sau plăci ceramice, niciodată din lemn, mochetă sau vinil. Țineți cheresteaua, hârtia și solvenții departe de cuptor.
Instalația electrică. CIRMA recomandă un circuit electric separat, fără prelungitoare sau protecții la supratensiune, scoaterea din priză între arderi și un stingător de incendiu la cel mult 25 de picioare (7,6 m).
Căldura din încăpere. Skutt spune să păstrați temperatura din încăpere sub 38 °C (100 °F), altfel controlerul poate opri cuptorul. Cum sistemul de evacuare nu elimină căldura, o încăpere mică poate avea nevoie și de un ventilator. Aveți grijă ca sprinklerele și senzorii de căldură să nu se afle direct deasupra cuptorului.
Detectorul de monoxid de carbon. Nu am găsit nicio regulă care să impună unul pentru un cuptor electric, dar arderea materiilor organice produce CO, așa că un detector în încăperea cuptorului și în încăperile învecinate este o măsură rezonabilă și ieftină (vedeți ghidul Nu vă otrăviți familia).

Arderea raku produce cantități mari de fum și de CO; Universitatea din Utah recomandă să fie făcută afară, departe de prize de aer și de ferestre. Pentru arderea propriu-zisă, vedeți ghidul Arderea într-un cuptor simplu.

Materiile prime care cer cea mai mare grijă

Majoritatea materiilor prime pentru glazuri, inclusiv silicea, argilele, feldspații și fritele, sunt în principal un pericol prin praful lor, pe care obiceiurile de mai sus îl țin sub control. Un număr mai mic dintre ele sunt toxice prin ele însele, dacă sunt inspirate, înghițite sau ajung pe piele. Digitalfire adaugă că pigmenții ceramici sunt în general mult mai siguri decât oxizii ca atare și că „glazurile dezechilibrate care eliberează metale toxice pot fi făcute din orice materii prime”: dacă o glazură este potrivită pentru contact alimentar depinde de întreaga rețetă, nu de un singur ingredient.

O grupă IARC este o clasificare privind cancerul: grupa 1 înseamnă „cancerigen pentru om”, grupa 2A „probabil cancerigen pentru om”, grupa 2B „posibil cancerigen pentru om” și grupa 3 „neclasificabil în privința carcinogenității pentru om”, ceea ce înseamnă prea puține dovezi pentru a judeca într-un sens sau în altul.

Materii prime pentru glazuri care cer o grijă deosebită
Materie primă	Pericol	Precauție
Compuși de plumb și frite cu plumb	„Foarte toxic prin inhalare sau înghițire”; se vaporizează în cuptor la temperaturi mai joase decât majoritatea materiilor prime pentru glazuri.	De evitat; Digitalfire spune: numai pentru experți. Considerați că orice glazură care nu este etichetată „fără plumb” conține plumb.
Carbonat de bariu	Insolubil în apă, dar se dizolvă în acidul gastric; afectează inima și mușchii (ritm cardiac neregulat, nivel scăzut de potasiu).	O frită cu bariu sau, în locul bariului, stronțiu, unde rețeta permite; mască de protecție respiratorie; recipient etichetat.
Dioxid de mangan	Praful sau fumul metalic pot provoca manganism, o boală a sistemului nervos asemănătoare bolii Parkinson, de obicei după 1–3 ani de expunere. Fumul metalic poate provoca febra de fum metalic.	În schimb, pigmenți negri în procente mici; aerisiți cuptorul.
Dicromat de potasiu și oxid de crom	Cromul(VI), ca în dicromat, este în grupa IARC 1. Această clasificare nu se referă la cromul(III), ca în oxidul de crom.	Evitați dicromatul. Considerăm oxidul de crom mult mai puțin periculos, dar reduceți-i praful la minimum.
Cobalt	Sărurile solubile de cobalt(II): IARC 2A; oxidul de cobalt(II): 2B; Co₃O₄ negru: grupa 3. Carbonatul de cobalt este clasificat în UE ca: poate provoca cancer prin inhalare, poate dăuna fertilității și este suspectat că provoacă anomalii genetice (H350i, H360F, H341).	Reduceți praful la minimum; pigmenți pentru negru.
Compuși de nichel	Printre substanțele cancerigene pentru om, cunoscute sau probabile, enumerate de Universitatea din Utah.	Pigmenți, nu procente mari.
Cadmiu și seleniu, ca atare sau în pigmenți	Compușii de cadmiu sunt printre substanțele cancerigene pentru om, cunoscute sau probabile, enumerate de Universitatea din Utah.	„Numai de către experți” (Digitalfire); citiți FDS a oricărui pigment.
Antimoniu și vanadiu	Antimoniul trivalent (ca în trioxidul de antimoniu): IARC 2A; vanadiul: „foarte toxic prin inhalare”.	Vanadiul numai pentru experți; reduceți la minimum praful de antimoniu.
Cupru și zinc	Fumul metalic din cuptor poate provoca febra de fum metalic; oxidul de zinc ca atare „în general nu este considerat periculos”.	Aerisiți cuptorul.
Carbonat de litiu	„Foarte toxic prin inhalare”. Un comitet de experți al UE a concluzionat că poate dăuna fertilității, fătului și copiilor alăptați la sân; adoptarea oficială nu era confirmată când am verificat.	Mănuși și mască de protecție respiratorie; nu îl lăsați la îndemâna copiilor. Vă sugerăm o grijă sporită în timpul sarcinii și al alăptării.
Borax și acid boric	Clasificate în UE ca „poate dăuna fertilității; poate dăuna fătului”.	Mănuși; borul dintr-o frită, când puteți.
Carbonat de sodiu, carbonat de potasiu, feldspați alcalini	Iritante pentru piele.	Mănuși.
Spat fluor, criolit, lepidolit	Degajă gaze cu fluor la ardere; spatul fluor irită și pielea.	Aerisiți cuptorul spre exterior; mănuși.
Talc	IARC 2A din iulie 2024; talcul contaminat cu azbest este tratat ca azbest, grupa 1.	Talc lamelar (nu fibros), fără azbest; verificați-i FDS.

Boraxul, acidul boric, carbonatul de sodiu și carbonatul de potasiu se dizolvă în apă, așa că le considerăm pe acestea cele mai susceptibile de a fi absorbite prin pielea cu leziuni sau înghițite de pe mâinile nespălate.

Dacă o rețetă cere carbonat de bariu nefritat, mult mangan sau orice materie primă cu plumb ori cadmiu, căutați o variantă care folosește în schimb o frită sau un pigment ceramic. Glazecalc poate compara chimia rețetei originale cu cea a înlocuirii; apoi testați noua glazură.

Mănuși, piele și ochi

Pielea

Purtați mănuși când lucrați cu glazură umedă sau uscată; Universitatea din Utah spune că „trebuie purtate”. HSE menționează nitrilul pentru pulverizare. Nicio sursă nu a comparat materialele mănușilor, așa că vă sugerăm nitrilul pentru orice lucru cu glazuri.
Cremele de protecție nu sunt mănuși. HSE: „«Cremele de protecție» nu sunt «mănuși lichide»”.
Atât praful de silice, cât și lucrul cu mâinile ude provoacă dermatită de contact (piele roșie, dureroasă, crăpată), iar pielea crăpată lasă materialele să pătrundă. Spălați-vă cu apă caldă și săpun blând și folosiți o cremă pentru după lucru.
Acoperiți tăieturile. Se consideră că, de exemplu, compușii de bariu nu trec prin pielea intactă, dar pot trece prin pielea cu leziuni.

Ochii

Purtați ochelari de protecție când polizați piese glazurate. Vi-i sugerăm și când turnați pulberi.
Privitul într-un cuptor fierbinte. Cuptoarele emit radiație infraroșie (căldură pe care nu o puteți vedea), care „poate provoca cataractă”. Nuanțele recomandate pentru ochelarii cu filtru IR diferă: 1,7–3,0 (Universitatea din Utah) și 2,0–5,0 (Universitatea din Calgary). Nuanța 3 se încadrează în ambele intervale; alegeți o nuanță mai închisă dacă vă apar pete în câmpul vizual.

Cum se citește o fișă cu date de securitate

O fișă cu date de securitate (FDS; în engleză SDS, iar pe fișele mai vechi MSDS) este documentul furnizorului despre compoziția unui produs, pericolele lui și manipularea lui. Fiecare materie primă și fiecare glazură din comerț ar trebui să aibă una; căutați-o pe pagina produsului sau cereți-o furnizorului. Are 16 secțiuni, iar două contează cel mai mult:

Secțiunea 2, Identificarea pericolelor: clasificarea, un cuvânt de avertizare precum „Pericol”, pictogramele de pericol (mici simboluri de avertizare) și frazele de pericol.
Secțiunea 8, Controale ale expunerii/protecția personală: valorile-limită de expunere, controalele tehnice necesare (ventilație și aspirație) și echipamentul de protecție care trebuie purtat.

Pictogramele și frazele de pericol provin din GHS (Sistemul global armonizat), sistemul internațional de etichetare a substanțelor chimice. Boraxul, de exemplu, poartă pictograma de pericol pentru sănătate GHS08, cuvântul de avertizare „Pericol” și fraza de pericol H360FD, „poate dăuna fertilității; poate dăuna fătului”. Din câte știm, fișele cu date de securitate din Regatul Unit, din UE, din Australia și din Noua Zeelandă au aceleași 16 secțiuni.

Verificați forma silicei. HSE avertizează că silicea cristalină „poate fi etichetată greșit drept «silice amorfă»”.
„Neclasificat” nu înseamnă „inofensiv”. O glazură gata preparată fără pictograme produce totuși praf de silice când este uscată.

Acest ghid adună sfaturi publicate, dar nu înlocuiește fișa cu date de securitate a unei materii prime, manualul cuptorului dumneavoastră sau reglementările locale. Acolo unde acestea diferă de ce citiți aici, urmați-le pe ele.

Recomandări oficiale pe regiuni

Acestea sunt sursele primare care merită cel mai mult să fie citite. Majoritatea sunt scrise pentru locurile de muncă, dar sfaturile lor se aplică bine și unui atelier de acasă.

Statele Unite: standardul pentru silice al OSHA (29 CFR 1910.1053) și sfaturile sale pentru persoanele care aleg să poarte o mască de protecție respiratorie; alerta privind silicoza a NIOSH.
Regatul Unit: fișele COSHH essentials ale HSE pentru ceramică (COSHH înseamnă Control of Substances Hazardous to Health, reglementările privind controlul substanțelor periculoase pentru sănătate), în special CR1, despre prepararea glazurilor și a culorilor și CR5, despre pulverizarea lor, precum și noțiunile de bază despre testul de etanșeitate ale HSE.
Uniunea Europeană: Directiva (UE) 2017/2398 stabilește valoarea-limită obligatorie pentru silice; valoarea-limită proprie fiecărui stat membru și organismul său național pentru securitate și sănătate în muncă se găsesc mai sus, la „Valori-limită de expunere”. ECHA, Agenția Europeană pentru Produse Chimice, publică clasificări precum cele pentru borați.
Australia: paginile despre silicea cristalină și silicoză ale Safe Work Australia.
Noua Zeelandă: WorkSafe New Zealand stabilește standardele de expunere la locul de muncă; istoricul standardului pentru silice al MBIE indică datele modificărilor.
Cuptoare: ghidul Skutt pentru amenajarea încăperii cuptorului, fișa Orton și CCSA despre gazele cuptorului și, mai presus de toate, manualul propriului cuptor.